Viziuni mistice anticomuniste

În septembrie 1951, la Tribunalul Militar Bucureşti s-a desfăşurat procesul diplomaţilor italieni şi a colaboratorilor români ai acestora. Pentru a-i „încolţi“ pe clericii catolici subordonaţi Legaţiei Italiei, anchetatorii au pretins că aceştia aveau legături cu o călugăriţă cu probleme mentale, care susţinea că Maica Domnului îi transmitea mesaje anticomuniste.

Al doilea personaj important din lot, parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti, s-a trezit într-o situaţie pe care nimeni nu putea s-o prevadă. O parte din banii pe care-i distribuise greco-catolicilor din Transilvania ajunsese la călugăriţa Maria Ionela Cotoi şi la călugărul Gavrilă Sălăjan, persoane considerate recalcitrante, care creau probleme destul de stânjenitoare regimului comunist, dar despre care parohul nu avea cunoştinţă. şi completul de judecată îl acuza că ar fi finanţat tentative de rebeliune printre clericii şi mirenii legaţi de catolicism. Chestiune extrem de gravă, la care Clemente Gatti nici măcar nu putea riposta, deoarece, efectiv, nu ştia despre ce era vorba.
O CåLUGåRIŢå CONTROVERSATå. Călugăriţa Maria Ionela Cotoi era o fiinţă dominată de exaltări mistice, pretindea că-i apăreau periodic stigmate la mâini şi picioare şi episcopul greco-catolic Ioan Suciu, pe parcursul întregului an 1948, o plimbase în turnee incendiare prin diverse localităţi din Ardeal. Excelent orator, episcopul Suciu se lansa în discursuri anticomuniste de o remarcabilă virulenţă, iar călugăriţa Cotoi, etalându-şi stigmatele, împărţea auditoriului manifeste prin care ar fi fost abilitată să comunice populaţiei mesaje induse de divinitate. în realitate, în manifestele respective se putea recunoaşte stilul şi retorica pastoralelor lui Ioan Suciu. Iar după arestarea episcopilor greco-catolici şi internarea lor, în domiciliu obligatoriu, la Mănăstirea Căldăruşani, călugăriţa se angajase pe cont propriu în pelerinaje de aceeaşi factură, sfârşind prin a intra şi ea în ancheta Securităţii.
în speranţa că-l va încolţi pe Clemente Gatti şi îl va aşeza într-o lumină jenantă, compromiţătoare pentru romano-catolici, preşedintele Tribunalului Militar şi al completului de judecată, generalul Alexandru Petrescu, convocase în instanţă ca martori pe medicul psihiatru Sebastian Constantinescu, şi pe preotul greco-catolic Gheorghe Grecu, personaje care o cunoscuseră îndeaproape pe călugăriţa Maria Ionela Cotoi şi care aveau îndoieli cu privire la starea de sănătate a facultăţilor ei mintale. Medicul o întâlnise pe călugăriţa Cotoi înainte de plecarea lui Gerald O’Hara din ţară, când fusese solicitat de Nunţiatura papală s-o consulte în calitate de specialist. Ceea ce însemna că însuşi O’Hara nutrea anumite dubii privind şi stigmatele suspecte ale călugăriţei, şi capacitatea ei supranaturală de a recepta mesajele divinităţii.
în declaraţia sa din 13 septembrie 1951, Sebastian Constantinescu a expus aceleaşi concluzii pe care le comunicase şi fostului nunţiu. şi o reproducem aici exact cum a fost consemnată de grefier: „Pe Maria Cotoi am cunoscut-o în urmă cu doi ani şi ceva. A venit la mine preotul Louis Barral, pe la începutul lunii iunie 1949, care mi-a cerut să examinez o pacientă la Nunţiatura papală din Bucureşti. M-am prezentat la Nunţiatura papală, unde nunţiul Gerald O’Hara şi secretarul Guido Del Mestri mi-au comunicat că doresc avizul ştiinţei mele medicale asupra numitei Maria Ionela Cotoi, despre care pretindeau că reprezintă fenomene supranaturale, de natură mistică. Mi-am început cercetarea medicală asupra numitei Maria Ionela Cotoi şi, după o examinare minuţioasă asupra stării sale mintale, am ajuns la concluzia că numita este o alienată mintal, suferind de psihoză sistematizată mistică, şi am recomandat lui Gerald O’Hara şi lui Guido Del Mestri că este necesar să fie internată într-un spital de boli mintale. Am constatat că plăgile sângerânde, care erau considerate drept stigmate mistice, nu erau altceva decât mutilaţii provocate cu un corp tăios, în diferite regiuni ale corpului, călugăriţa pretinzând apoi că acestea sunt apariţii spontane. Am putut dovedi lui Guido Del Mestri personal că Maria Ionela Cotoi, pretinzând că merge la closet, a încălţat nişte sandale fără urmă de sânge şi, la întoarcere, erau pătate de sânge proaspăt, din rănile redeschise în absenţa noastră, în timpul cât fusese afară. Am mai dovedit lui Gerald O’Hara şi Guido Del Mestri că toate pretinsele ei minuni erau escrocherii care nu aveau nimic de a face cu fenomenele supranaturale. Deşi le-am recomandat că Maria Ionela Cotoi, fiind alienată mintal, trebuie să fie internată într-un spital de boli mintale, nu au luat nici o măsură şi au privit avizul meu cu rezervă. în urma avizului meu că este alienată mintal şi escroacă, când am mai mers să o văd, Gerald O’Hara şi Guido Del Mestri mi-au comunicat că Maria Ionela Cotoi nu mai este acolo, apoi mi-au plătit onorariul în sumă de lei 50.000 şi de atunci nu am mai văzut nici pe Maria Ionela Cotoi, nici pe Gerald O’Hara. Părerea mea despre cazul Maria Ionela Cotoi, ca om de ştiinţă, este că totul a fost o escrocherie determinată de preoţii greco-catolici, care au utilizat psihoza ei mistică şi marea ei sugestivitate, ajungând să-i impună executarea acestor fenomene zise supranaturale, care însă nu au nimic comun cu supranaturalul.” Documentul era semnat nu numai de Sebastian Constantinescu, ci şi de generalul Alexandru Petrescu. Se mai preciza că medicul Sebastian Constantinescu avea 50 de ani, era directorul Spitalului de boli mintale din Bucureşti şi locuia pe str. Dogari nr. 9.
EPISCOPUL SUCIU, „AUTOR-MORAL“. În aceeaşi zi, 13 septembrie 1951, a fost interogat în calitate de martor şi fostul preot greco-catolic Gheorghe Grecu, rămas fără parohie şi ocupaţie după scoaterea cultului său în afara legii. întrebările şi răspunsurile s-au fixat într-o stenogramă, pe care, de asemenea, o reproducem aici integral:
„întrebare: Când şi în ce împrejurări aţi cunoscut-o pe călugăriţa Maria Ionela Cotoi?
Răspuns: Pe călugăriţa Maria Ionela Cotoi am cunoscut-o prin anul 1947, când eu eram încredinţat de către Episcopia Clujului, dr. Iuliu Hossu, ca preot pentru îngrijirea bolnavilor greco-catolici din clinicile universitare din Cluj, între care bolnavi se găsea şi călugăriţa Maria Ionela Cotoi, sub tratamentul de tuberculoză intestinală.
î.: Care au fost relaţiile dvs. cu călugăriţa Maria Ionela Cotoi?
R.: Relaţiile dintre mine şi călugăriţa Maria Ionela Cotoi au fost ca între preot şi credincios.
î.: Ce ştiţi dvs. în legătură cu Maria Ionela Cotoi?
R.: în legătură cu Maria Ionela Cotoi am auzit de la călugăriţele care erau colegele ei, de la preotul Aurel Leluţiu şi de la ea personal că ar fi avut viziuni. Mai târziu, fiind primită în ramura contemplativă a călugăriţelor de la Blaj, Maria Ionela Cotoi a fost sub directa supraveghere a episcopului dr. Ioan Suciu şi a preotului Aurel Leluţiu. în acest timp, au apărut mai multe manifeste cu caracter antidemocratic, care instigau pe credincioşi la nesupunere faţă de autoritatea de stat şi chiar la rebeliune. Aceste manifeste erau redactate în aşa fel încât li se atribuia provenienţa ca fiind de la Maica Domnului, transmise prin călugăriţa Maria Ionela Cotoi. Aceste manifeste au fost însoţite de o recomandare a episcopului dr. Ioan Suciu către credincioşii greco-catolici şi astfel au fost difuzate. Faţă de felul cum o cunosc eu pe Maria Ionela Cotoi şi stilul în care erau întocmite manifestele nu pot să cred că acele manifeste erau opera ei, întrucât cunosc calităţile sale intelectuale, care sunt submediocre, şi are un limbaj foarte simplu, modest şi lipsit de orice năzuinţă stilistică. Eu, de asemenea, exclud categoric posibilitatea ca acele manifeste să fi provenit de la Maica Domnului, întrucât se vedea clar că ele aveau un scop politic şi nicidecum religios. Stilul acestor manifeste este aproape identic cu al episcopului dr. Ioan Suciu, ceea ce mă face să cred că el, împreună cu preotul Aurel Leluţiu, ar fi autorii întregii înscenări. Faptul că numita Maria Ionela Cotoi afirmă că ar fi vizionară eu mi-l explic în felul următor: ea, având o pregătire intelectuală submediocră, suferind de o boală care, desigur, a avut influenţă şi asupra nervilor ei, la care s-a mai asociat şi programul mistico-religios pe care episcopul dr. Ioan Suciu şi preotul Aurel Leluţiu îl impuneau călugăriţelor din ramura contemplativă, ramură din care făcea parte şi Maria Ionela Cotoi, aceasta, până la urmă, a început să-şi facă iluzii şi să afirme că ar avea viziuni. Această stare a călugăriţei Maria Ionela Cotoi a fost exploatată de autorii manifestelor antidemocratice. Astfel, ei au dat acestei situaţii o explicaţie mistico-religioasă, intenţionat greşită, în scopul de a induce pe credincioşi în eroare şi de a lovi în interesele Republicii Populare Române. Acţiunea celor ce au creat şi susţinut cazul călugăriţei Maria Ionela Cotoi a fost numai o acţiune politică subversivă, îndreptată împotriva statului român şi nicidecum un adevăr religios.”
în ultima zi a procesului, generalul Alexandru Petrescu conta pe cele două mărturii întocmai cum mizează trişorii pe asul din mânecă. Era convins că parohul Clemente Gatti, din solidaritate catolică, nu ar fi ezitat s-o apere pe călugăriţa Maria Ionela Cotoi, ceea ce, desigur, i-ar fi permis să-l compromită în faţa instanţei, prezentând completului de judecată şi asistenţei conţinutul declaraţiilor lui Sebastian Constantinescu şi Gheorghe Grecu. în cazul în speţă, împotriva cuvântului unui doctor în psihiatrie şi al unui fost slujitor al greco-catolicismului, nimeni n-ar fi îndrăznit să pledeze. Martorii convocaţi de generalul Alexandru Petrescu la tribunal nu puteau fi contrazişi. însă Clemente Gatti nu a muşcat din momeală. Când generalul a întrebat: „Ce crede Gatti despre Maria Ionela Cotoi?”, parohul bisericii italiene din Bucureşti a răspuns sec: „Nu cunosc personal persoana. Eu, ca preot catolic, cred în Dumnezeu, cred şi în minuni, dar nu cred în prostia aceasta.” şi generalul a bătut în retragere.
ŢINTA: CLEMENTE GATTI. Nici în celălalt caz, al călugărului Gavrilă Sălăjan, refugiat în Munţii Maramureşului în timpul progoanei împotriva greco-catolicilor, Alexandru Petrescu nu a putut dovedi că rebelul ar fi fost susţinut financiar de Clemente Gatti. Spre a impresiona asistenţa, generalul a etalat în instanţă nişte scrisori confiscate de Securitate, reprezentând corespondenţa dintre călugăr şi un anume Dumitru Oros, locuitor dintr-un sat de poalele munţilor amintiţi. Dumitru Oros îi scria lui Gavrilă Sălăjan: „Siguranţa nu te mai poate tolera. Ar fi vrut să te fi putut prinde prin trădare şi fără tulburarea poporului.” şi îl mai înştiinţa pe călugăr că postul de radio Vocea Americii anunţase ocuparea Coreei, iar el, personal, visase că războiul va începe la 15 septembrie… 1950. Or, trecuse exact un an de atunci şi numai conflictul din peninsula coreeană, departe de România, era un război cald. în timp ce Gavrilă Sălăjan îi răspundea lui Dumitru Oros: „Inima neprihănită a Mariei să ne ocrotească. Ne trebuie o oală cam de 8-10 litri”, exprimându-şi totodată dorinţa de a coborî într-o noapte în sat, pentru a-şi procura un sac de mălai. Atât şi nimic mai mult. Nimic despre parohul Clemente Gatti şi nimic despre bani proveniţi eventual de la el. Ce îşi imagina generalul Alexandru Petrescu că ar fi putut dovedi cu acele aşa-zise probe rămâne şi azi un mister pentru cel care cercetează dosarele acestui proces.
în finalul depoziţiilor sale, Clemente Gatti a spus că n-a cunoscut niciodată conţinutul scrisorilor unor terţi din lumea clericilor catolici, pe care le-a transmis prin intermediul Legaţiei Italiei la Vatican. şi, când i s-a cerut şi o declaraţie scrisă, a reiterat adevărul că pentru toate acţiunile sale a avut acordul lui Michele Scammacca, iar în cele din urmă a ajuns la fondul problemei: misiunea lui era o misiune franciscană şi va rămâne aici, alături de săracii acestei ţări. Adică exact ce-i spusese lui Giuseppe Puri Purini înainte de a fi arestat.
ANCHETå-MARATON. Ceilalţi inculpaţi implicaţi în proces s-au descurcat mai mult sau mai puţin onorabil în confruntările cu completul de judecată. Declaraţiile lui Eraldo Pintori au fost sistematic falsificate. Despre parohul Clemente Gatti, acesta a declarat că dorea să rămână în România pentru a-şi continua misiunea franciscană, bisericească, călăuzindu-i spiritual pe enoriaşii din parohia sa. însă grefierul i-a răstălmăcit cuvintele în mod grosolan: „în legătură cu refuzul lui Clemente Gatti de a pleca în Italia, eu cred că n-a voit să părăsească ţara pentru că urmărea să-şi continue activitatea de spionaj şi arestarea sa să fie considerată o persecuţie la adresa bisericii catolice.” Intuind vulnerabilităţile lui, judecătorii l-au supus pe Eraldo Pintori unui adevărat maraton al declaraţiilor scrise. într-o singură zi, a fost obligat să aştearnă pe hârtie tot ce ştia despre 193 de persoane pe care le cunoscuse, începând cu cântăreţul de operă George Niculescu-Basu şi terminând cu eleva Dana Crivăţ, iubita fiului lui Bruno Manzone. în ziua imediat următoare i s-au mai cerut informaţii despre alte 49 persoane, începând cu lingvistul Iorgu Iordan şi terminând cu Sergiu Malagamba, şeful unei orchestre de jazz, intrat în conflict cu autorităţile comuniste, care considerau că jazzul reprezenta decadenţa lumii capitaliste. Numai despre Aristide Giulianelli, Pintori redactase şase file şi jumătate. La fel despre Eduardo Squisano, Gaetano Squisito şi despre alţi câţiva diplomaţi din alte legaţii decât cea italiană, asemeni lui Ronald George Watts, prin secretar la Legaţia britanică, sau Lubomir Hrnjak, secretarul Legaţiei Iugoslaviei. şi după tot acest chin, era cât se putea de normal ca pe Eraldo Pintori să-l lase nervi şi, în final, să exclame: „Fiţi interpreţii pe lângă poporul român să mă ierte.” Nu avea pentru ce să fie iertat, pentru că nu poporul român îl târâse într-o mascaradă judiciară nedemnă, transformându-l din om în neom.
Adalbert Boros a confirmat că fusese hirotonisit clandestin episcop al diocezei de Timişoara, la 12 decembrie 1948, în ideea de a exista o persoană de schimb în cazul când Augustin Pacha, ajuns la o senectute adâncă, nu va mai fi. Penibile au fost depoziţiile lui Gheorghe Săndulescu, şeful aşa-zisului Partid Social-Creştin: „Comitetul nostru central – a spus acesta – era fictiv. Aveam interesul ca să sporim încrederea membrilor, făcându-i să creadă că organizaţia noastră se sprijinea pe forţe mari. Aveam interesul ca Statele Unite şi Anglia să ne creadă o forţă mare.” Iar medicul Petre ţopa, evident speriat, a recunoscut şi ce făcuse, şi ce nu făcuse. între altele, deşi nu-i ceruse nimeni, a spus că Bruno Manzone îl scosese din ţară pe generalul Petre Ionescu – un apropiat al fostului prim-ministru Nicolae Rădescu, fugit din România în vara lui 1946 -, printr-o înţelegere cu autorităţile iugoslave.

Vaticanul, „agentură imperialistă“
De-a dreptul stupid a fost comportamentul avocaţilor din oficiu repartizaţi de instanţă să-i apere pe inculpaţii din boxă. Ladislau Savin, apărătorul impus în cele din urmă lui Augustin Pacha, a început prin a bate câmpii, făcând apologia apărătorului de tip nou, atent şi la interesele statului comunist, şi la conjunctura internaţională din timpul său, dar mult mai puţin la interesele inculpatului. După opinia lui, Eugenio Pacelli, fostul Papă Pius al XII-lea, ar fi fost trup şi suflet alături de Hitler, ceea ce ar fi explicat şi evoluţia postbelică a Sfântului Scaun spre anticomunism şi aşa-zisa subminare a democraţiei din ţările socialiste, satelite ale Uniunii Sovietice. în aceeaşi optică, Augustin Pacha nu era vinovat, „Vaticanul, agentură imperialistă, este autorul spiritual, instigatorul în acest proces”. La fel, avocatul Mihail Mayo, apărătorul lui Eraldo Pintori, s-a dezlănţuit vehement împotriva Vaticanului, „umil servitor al imperialismului american”. Iar avocatul Manole Roman, apărătorul parohului Clemente Gatti, la rândul lui, a declarat că acesta ar fi acţionat sub constrângerea Vaticanului. Efectiv, acuzaţii nu au fost apăraţi în acel proces, avocaţii lor afirmându-se mai ales ca propagandişti zeloşi ai concepţiei comuniste despre justiţie şi drept.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: