Biografie

Mihai Pelin (25 auguat 1940, Cernăuţi – 14 decembrie 2007, Bucureşti)

Absolvent al Facultaţii de Filozofie din Bucureşti, a fost jurnalist la Scinteia tineretului, Tribuna Romaniei, Ramuri şi Flacara. Membru al Uniunii Scriitorilor, a debutat editorial cu volumul “Redactori şi pianişti” (1967).
Pasiunea pentru necunoscutele istoriei şi gustul pentru risc al cautatorilor de adevaruri ascunse i-au favorizat şansa, rara pentru acele vremuri, de a edita la Veneţia trei volume masive de reconstituiri, documente civile şi militare din anii participarii Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial. A colaborat, de asemenea, cu serviciul specializat al Crucii Roşii din Munchen (Suchdienst) la lamurirea dispariţiilor unor militari germani in 1944 in Romania. Aceste şi alte asemenea contribuţii au fost rasplatite cu demnitatea de Comandor al Ordinului Solidaritaţii Italiene.
Dupa 1990 a fost angajat al revistelor romaneşti pentru strainatate şi al publicaţiilor Baricada, Expres Magazin şi Independent, in ultimii doi ani de viata fiind colaborator permanent al ziarului Jurnalul Naţional. Dorinţei exprimate in chiar lozincile purtate şi strigate de demonstranţii din 1989 de a avea acces la adevarul asupra istoriei recente, Mihai Pelin i-a raspuns cu intreaga putere şi fidelitate. In cele aproape doua decenii ce s-au scurs, şi-a consacrat tot efortul şi timpul de care dispune un pasionat de cercetare investigaţiei şi studiilor in arhivele comunismului romanesc. Printre scormonitorii in arhivele speciale, Pelin a fost cercetatorul şi publicistul de excepţie care a facut publice documente esenţiale din zonele puterii, fara a urmari şantaje ori avantaje personale. In paradoxurile “democraţiei originale”, prin “curaţarea” din arhive a multora din informaţiile consemnate de Pelin, inseşi carţile sale s-au metamorfozat acum in documente valoroase.
Faptul ca a fost primul cercetator care a intrat in Arhivele fostei Securitaţi in scopul publicarii documentelor studiate, i-a adus popularitate şi prestigiu, numeroşi colaboratori, dar şi puternici şi nemeritaţi duşmani. Rezultat al acestor documentari, a coordonat editarea primelor patru volume ale Carţii Albe a Securitaţii (1996-1997). Mai cu seama, dintre acestea, volumul “Istorii literare şi artistice (1969-1989)” a generat dezbateri şi patimi.
Alte volume, avand la baza documente inedite din arhivele speciale, au fost adevarate best-seller-uri ale istoriografiei şi publicisticii post comuniste. “Sionişti sub ancheta” (1993), “Culisele spionajului romanesc” (1997), “Operaţiunile Meliţa şi Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate” (1999), “Artur – Dosarul Ion Caraion” (2001), “Iluziile lui Iuliu Maniu” (2001 şi 2002), “Opisul emigraţiei politice” (2002), “Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politica” (2003), “SIE & SRI – Trecutul nu se prescrie” (2004), “Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor romani intre legionari şi stalinişti” (2005) sunt cateva dintre carţile semnate de Mihai Pelin, din raftul ce-i este consacrat in biblioteca specialiştilor şi iubitorilor de istorie.


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.